Recenzie
▪ Anul apariției: 2025 – la editura POLIROM
▪ Gen: memorii – jurnal; istorie
▪ Nr. pagini: 439
Cartea reprezintă jurnalul pe care psihologul american G.M. Gilbert l-a ținut pe tot parcursul procesului de la Nürnberg din 1945-1946, în cadrul căruia au fost judecați și executați lideri ai Germaniei naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Autorul este chiar psihologul desemnat să discute cu acuzații, la închisoarea în care aceștia au stat pe parcursul procesului. Toate însemnările importante din jurnal au format cartea de față, publicată inițial chiar la un an după proces, în 1947, pentru ca tot ceea ce el a observat și aflat de la naziști să fie public.
G.M. Gilbert a reușit să-i facă pe inculpații precum Hermann Göring, Joachim von Ribbentrop, Rudolf Hess sau Alfred Rosenberg, să-și dezvăluie cele mai ascunse gânduri, să le observe reacțiile, inclusiv din timpul ședințelor de la tribunal, câștigându-le încrederea. Toate sunt notate detaliat în carte. De asemenea, foarte interesant este faptul că acesta a prezentat și testele psihologice pe care le-a aplicat inculpaților, precum testele de inteligență și testul petelor de cerneală – ce arată trăsăturile de personalitate și funcționarea emoțională a respondentului. Psihologul discuta cu aceștia aproape zilnic, inclusiv în weekend, în celule și la masa de prânz. Asista și la ședințele de judecată, notând reacțiile inculpaților la acuzațiile, dovezile prezentate împotriva lor, filmări sau mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului. Cu o atitudine non-formală, G.M. Gilbert îi provoca pe naziști la discuții despre diverse subiecte pentru a afla cât mai multe detalii despre rolul lor în război, despre Hitler și planurile sale, și explica motivul pentru care a ales să-i provoace pe un anumit subiect de discuție.
Este o carte destul de greu de parcurs, de urmărit, având în vedere că sunt multe informații și personaje implicate, te poți pierde în atâtea detalii. În plus, nu sunt neapărat prezentate în ordine cronologică, ci așa cum și le aminteau inculpații sau cum erau prezentate la proces. Pe lângă acest lucru, ar trebui să cunoști cât de cât subiectul Germaniei în al Doilea Război Mondial, al naziștilor pentru ca informațiile să aibă sens și să înțelegi despre e e vorba. Autorul nu oferă o introducere, ci intră direct în subiect (jurnalul propriu-zis). Mi s-a părut inedită cartea și interesantă pentru că oferă informații valoroase cu privire la celebrul proces de la Nürnberg, plus faptul că afli ce poziție adoptaseră inculpații față de acuzații, ce gândeau, cum s-au comportat, ce credeau ei despre tot ce s-a întâmplat. Nu m-a mirat să aflu că majoritatea declarau ferm ba că nu au știut nimic despre ororile petrecute sau că ei nu erau niște sadici, că s-a exagerat, că Hitler e unicul vinovat și că din cauza lui au ajuns ei în acea postură, că ei doar au executat ordinele lui sau ale lui Himmler, ba chiar unii i-au luat partea Führer-ului până la capăt.
Jurnalul lui G.M. Gilbert, transformat în carte, completează tot ce știam din tot ce s-a mai scris despre procesul naziștilor de la sfârșitul războiului. Dezvăluie informații importante, expuse exact așa cum au fost ele aflate de la inculpați (date cu ghilimele exact spusele acestora), cu observațiile de specialitate ale psihologului. Este ocazia de a pătrunde, metaforic și imaginar, în sala de tribunal și de a asista la proces, dar și de a afla „din culise” cum și-au pregătit naziștii apărările și prin ce trăiri au trecut de-a lungul lunilor de proces.
„Dacă ați spune despre acești oameni că nu sunt vinovați ar fi totuna cu a spune că nu a existat niciun război, că nu au existat morți, că nu au existat crime.” – Robert H. Jackson – procuror-șef al SUA la Tribunalul Militar Internațional
