Iisus – Dumnezeu și om – Philip Jenkins

Recenzie

▪ Anul apariției: 2024 – la editura BOOKZONE

▪ Gen: istorie, religie

▪ Nr. pagini: 397

Evaluare: 3 din 5.

Iisus – Dumnezeu și om, de Philip Jenkins prezintă principalele evenimente și, respectiv, principalele personaje ale istoriei creștinismului de la începuturile sale. Mai exact, cum s-au pus bazele doctrinei creștine, în urma conflictualelor sinoade bisericești, ce au ca laitmotive manevrele politice, comploturile și certurile de tot felul. Autorul ne oferă astfel posibilitatea de a „trage cu ochiul” în culisele celor mai semnificative dispute religioase, toate având la bază întrebarea: a fost Iisus Hristos atât om cât și Dumnezeu, în același timp, cât a fost printre oameni?

Este o carte riguroasă, destul de grea, dar, cu toate că prezintă multe noțiuni de teologie, autorul oferă explicații suplimentare. Se poate observa că este bine documentată, dovadă fiind numeroasele pagini cu sursele bibliografice citate de la sfârșit. Conflictele dintre liderii religioși ai celor patru mari patriarhii de atunci – Constantinopol, Roma, Antiohia și Alexandria – prezentate în carte se învârt în jurul unei singure mari dileme: natura umană a lui Iisus – ce a lăsat loc numeroaselor, și uneori, controversatelor, interpretări – aceasta fiind principala sursă a acestor conflicte și dispute ce au marcat începuturile Bisericii creștine. Unii credeau că Iisus a fost exclusiv divin, latura umană fiind doar „de fațadă” – o modalitate de a interacționa cu umanitatea. Alții susțineau că a fost atât om cât și Dumnezeu – aici apărând alte dileme: cele două naturi s-au amestecat sau erau separate? A știut de la bun început Iisus de misiunea Sa sau I s-a relevat ulterior (după unele opinii, la Botezul în Iordan)? Fiecare părere era susținută ferm de importanți oameni ai Bisericii, papi și patriarhi, fiecare curent de gândire având adepții săi – lucru ce a dus la izbucnirea unor numeroase comploturi și lupte sângeroase, cu scopul de a-și impune părerea/viziunea asupra acestei spețe ca doctrină oficială.

Sunt prezentate și marile sinoadele ale Bisericii, în cadrul cărora mai mult se lansau acuzații decât să se discute probleme. În zilele noastre ni se pare că astfel de dispute și dileme nu ar putea fi atât de grave încât să ducă la izbucnirea unor conflicte sângeroase, asasine și comploturi, dar în lumea de atunci, opiniile „greșite” erau considerate erezii și puteai plăti cu viața pentru ele. Și cu toate astea, aceste lupte, ce au fost, într-un fel sau altul, tot de putere și politice (sau puternic influențate, cel puțin) conturează modul în care astăzi nouă ni se prezintă imaginea lui Iisus Hristos de către Biserică și cum ajungem noi să-l percepem. S-a constat că astfel de probleme vechi din istoria creștinismului au „darul” de a reapărea iar și iar în timp, sub diferite forme. Tocmai aceste puncte de vedere conflictuale și faptul că acești lideri ai Bisericii creștine nu au reușit de-a lungul secolelor să găsească un numitor comun și să lupte ca aliați, nu unii împotriva altora, a dus la separare, schisme, și mai multe lupte interne. Astfel, inamicii au profitat de situație și au câștigat bătălie după bătălie.

Orice realizări ale sinoadelor, orice reușite ale Bisericilor de a-i învinge complet pe susținătorii altor puncte de vedere nu elimină aceste idei alternative care structurează credința creștină și care probabil joacă un rol crucial în psihologia religioasă a omului„. – Philip Jenkins, Iisus – Dumnezeu și om

Hitler. Dosarul psihiatric – Nigel Cawthorne

Recenzie

▪ Anul apariției: 2022 – la editura PRESTIGE

▪ Gen: psihobiografie istorică

▪ Nr. pagini: 160

Evaluare: 4 din 5.

Cartea prezintă o analiză concisă a – probabil – celui mai cunoscut și înfiorător personaj din secolul al XX-lea – Adolf Hitler. Analiza personalității, comportamentului, contextului de viață și copilăriei sale este realizată din perspectivă psihanalitică, la modă la acea vreme. Este o pătrundere în mintea Führerului prin trecerea în revistă a încercărilor mai multor psihologi, psihanaliști și psihiatri de a contura profilul psihologic al acestuia, în ciuda puținelor informații disponibile (comentariile/părerile celor ce l-au cunoscut, celebrele discursuri publice înflăcărate, cărțile sale Mein Kampf și My New Order). La final este conturat un posibil diagnostic, dat în urma analizelor psihologice efectuate. Toate aceste informații sunt însoțite de ilustrații diverse ce reprezintă momente din viața lui Hitler de-a lungul timpului. Cu toate acestea, sunt și multe speculații, zvonuri și informații ce nu au fost și nici acum (cu atât mai puțin) nu pot fi verificate 100%. În jurul unei astfel de persoane inevitabil adevărul ajunge să se împletească cu speculația. Ca să nu mai menționez propaganda lansată de Partidul Nazist…

Terminând Facultatea de Psihologie, și având ca pasiune istoria, inevitabil am ajuns la această carte care le combină pe amândouă. Nu i-am dat 5 stele deoarece sunt anumite informații ce pot părea poate…prea mult. Dar vorbim de psihanaliza lui Sigmund Freud și se cunoaște foarte bine că totul pornește de la procesele inconștiente , conflictele și tensiunile intrapsihice, relația cu părinții, sexualitate etc. Astăzi, unele aspecte nu mai sunt considerate valabile (de exemplu, accentul considerat excesiv pus pe sexualitate, în special cea infantilă), psihologia științifică demontând o parte din ele sau înlocuind cu concepte demonstrate științific. Așa că sunt subiectivă din acest punct de vedere deoarece sunt anumite concepte și teorii din psihanaliză (prezentate și analizate și în această carte) cu care nu rezonez. Dar, cu toate acestea, autorii studiilor ce au stat la baza acestei cărți au oferit informații valoroase cu privire la psihologia lui Adolf Hitler. Totuși, nu cred că această carte este pentru toată lumea, mai ales dacă cititorul nu deține cunoștințe despre acest curent psihologic și/sau nu este agreat.

S-au scris numeroase cărți despre liderul „celui de-al Treilea Reich”, toate având la bază, cred eu, dorința de a-l înțelege, pornind de la întrebarea: „cum a fost posibil așa ceva?” – iar de aici altele altele precum: „cum a putut să facă ceea ce a făcut?”, „cum de nu a putut nimeni să-l oprească?”, „cum a ajuns un astfel de personaj să dețină atâta putere și cum a reușit să manipuleze atâta lume?”. Această carte a lui Nigel Cawthorne este diferită deoarece încearcă să explice din punct de vedere psihanalitic și să răspundă la întrebările de mai sus, nu doar să prezinte faptele așa cum s-au petrecut. Astfel, multe dintre trăsăturile de personalitate și comportamentele patologice ale lui Hitler sunt prezentate ca avându-și originea în relația cu mama și tatăl său, eșecurile și respingerile suferite în tinerețea petrecută în Viena. Profilul conturat arată o persoană cu probleme serioase (ce surpriză…): anxietăți diverse, contradicții, impulsuri comportamente deviante, simptome psihosomatice, amenințări constante cu suicidul, relații defectuoase cu femeile etc. Deci au fost numeroși demoni ce îi bântuiau existența și care au stat la baza răului pe care l-a perpetuat în jurul său.

A fost o necesitate pentru Aliați la acea vreme de a cunoaște la nivel mai profund, de a înțelege modul său de gândi, de acționa, de a relaționa cu ceilalți și cu propriul popor, dar și originile antisemitismului său, transformat în ideologie de partid. Probabil că nu se vor cunoaște niciodată cu certitudine aceste lucruri, dar cartea de față reprezintă cel puțin o încercare de a pătrunde în mintea unuia dinte cei mai groaznici lideri pe care i-a cunoscut istoria. Desigur, cu speranța că nu se va mai repeta niciodată…

Câteva citate ilustrative din carte:

Structura personalității lui Hitler, deși se încadrează în parametri normali, poate fi caracterizată ca aparținând tipului paranoic, cu iluzii de persecutare și grandoare. Acest lucru provine dintr-o ruptură sadomasochistă a personalității lui.

Când lumea i se adresa cu salutul <<Heil Hitler, mântuitorul nostru>>, făcea încet o plecăciune ca și cum credea asta. Se considera <<Alesul>> și se înconjura cu propriile portrete.

Marea diferență dintre Hitler și alți psihopați este că el reușește să convingă milioane de alți oameni că imaginea proiectată este chiar el însuși…Cu cât îi convingea mai mult, cu atât devenea și el convins de propria imagine.

Europa de Est. Istorie și civilizații – Tomek Jankowski

Recenzie

▪ Anul apariției: 2024 – la editura CORINT

▪ Gen: non-ficțiune, istorie

▪ Nr. pagini: 800

Evaluare: 5 din 5.

Cartea lui Tomek Jankowski prezintă istoria îndelungată a Europei de Est, civilizațiile și culturile specifice acesteia. Povestea pornește de la începuturi, din timpurile preistorice și cu primele popoare ce au trecut și cele ce s-au stabilit în această regiune, și continuă până la evenimentele contemporane, din zilele noastre. De asemenea, Tomek Jankowski trece în revistă și particularitățile fiecărui popor, precum limbile, religiile și diverse statistici interesante. Este organizată pe perioade istorice și tratează fiecare țară est-europenă în parte, prezentând doar principalele evenimente istorice ce au dus la apariția Europei de Est de astăzi, în ciuda celor 800 pagini. În plus, autorul a inserat și diverse curiozități, mai puțin cunoscute, despre popoarele est-europene, toate informațiile fiind însoțite de hărți din diverse perioade istorice relevante.

800 de pagini de istorie! Dar nu e de speriat, așa cum poate părea la prima vedere!
Cartea nu este dificilă, deși este foarte stufoasă în ceea ce privește volumul de informații istorice oferite. Am parcurs-o puțin mai greu decât în mod obișnuit, dar mi-am dorit să asimilez cât pot din ceea ce aceasta oferă. Mi-a plăcut că, deși informația poate fi mai dificilă, autorul a încercat să o prezinte într-o manieră prietenoasă și să o alterneze cu diverse curiozități interesante, unele chiar amuzante. Astfel, nu s-a simțit ca fiind un manual de istorie sau o carte de istorie rigidă. Dimpotrivă. Mi-a lăsat impresia că toate evenimentele istorice relatate compun o mare poveste a tuturor populațiilor ce trăiesc în această parte mai puțin populară (din păcate) a Europei. În plus, descoperind de curând o pasiune pentru istorie, această carte mi-a atras atenția prin complexitatea ei, prin faptul că autorul încearcă să contureze o imagine de ansamblu a Europei de Est, și am zis că trebuie să o încerc. Nu m-a dezamăgit.

Cu toate acestea, au fost și unele informații greșite sau confundate de către autor și care au fost, într-un fel, „corectate” de cei ce au editat și tradus ulterior cartea, prin note de subsol. De asemenea, pe alocuri, am avut impresia că autorul încerca să pună „într-o lumină mai bună” Polonia, să prezinte ce e „mai bun”, el fiind de origine poloneză. Dar nu m-a deranjat (cred că dacă eram în locul lui, aș fi făcut același lucru cu România🤭).

Europa de Est: istorie și civilizații este o carte complexă, ce oferă multe informații despre fiecare țară est-europeană în parte, de la începuturi și până la istoria contemporană. Nu trebuie privită ca un manual de istorie sau o carte științifică. Consider că este un bun punct de plecare pentru cei ce vor sa afle povestea Europei de Est și nu au mai citit nimic în acest sens până acum.